Cafeaua a fost pentru prima dată cultivată și comercializată în Arabia. Până în secolul al XV-lea, cafeaua era cultivată în districtul Yemeni al Arabiei, iar până în secolul al XVI-lea, aceasta devenise cunoscută în Persia, Egipt, Siria și Turcia.
În această perioadă, spațiile publice pentru cafea erau, în mod special, populare în Orientul Mijlociu, unde oamenii puteau asculta muzică, urmări artiști, juca șah și discuta știrile zilei la o ceașcă de cafea. Acestea au devenit un centru important pentru schimbul de informații astfel încât cafenele erau adesea denumite ‘Școlile înțelepților’1.
În secolul al XVII-lea, cafeaua a apărut în Europa. Prima cafea europeană a fost comercializată în farmacii ca remediu medicinal. Însă, în curând aveau să se înființeze și primele cafenele a căror popularitate a crescut foarte repede. Prima cafenea europeană a fost deschisă în Veneția în 1683.
Din perspectivă istorică, cafenele erau un punct social de întâlnire important în Europa, iar apariția lor a încurajat numeroase transformări culturale și politice pe parcursul secolelor al XVII-lea și XVIII-lea2. Acestea au oferit un for pentru schimbul de opinii favorizând opinia publică la nivelul întregului spectru social. Mai mult, cafenelele erau populare în rândul filosofilor, anticarilor și istoricilor ca locuri în care oamenii de știință care împărtășesc aceeași viziune să se întâlnească, să citească, să învețe de la ceilalți și să dezbată3.
Cafenelele erau – și continuă să fie – locurile în care oamenii se întâlnesc pentru a discuta, scrie, citi, a se amuza sau pentru a petrece timpul. Anumite studii au sugerat că folosim conversația și buna dispoziție pentru a stabili și menține legătura în cadrul grupului, precum și pentru simplul transfer de informații. De aceea, oferind spațiu de interacțiune regulată, dar neplanificată cu membrii comunității, cafenelele pot juca un rol în crearea rețelelor sociale și astfel pot dezvolta valorile comunității 4.
Cafenelele, ca locuri de întâlnire, contribuie la facilitarea distribuirii informației. Acest lucru se petrece informal, ca urmare a socializării și, în anumite cazuri, prin disponibilitatea panourilor de informare. Pe măsură ce informația parcurge o rețea de socializare, persoanele din cadrul unei comunități se influențează reciproc. Comportamentele și normele care urmează să fie adoptate reprezintă reflecția acestei interacțiuni continue și gândiri colective 4.
În numeroase țări, aspectele sociale promovate de cafenele au evoluat pentru a include căminul, unde oamenii găzduiesc dimineți de cafea pentru a-și aduna prietenii și familiile la un loc și a conversa. Un studiu a sugerat că, în timp, izolarea socială poate fi asociată cu o funcție cognitivă mai slabă la adulții în vârstă 5, în vreme ce un alt studiu a descoperit că oferirea unei cafele în holul unui cămin de îngrijire favorizează o mai mare interacțiune socială6, și astfel unii pot beneficia de aceste ocazii sociale5.
Referințe:
- National Coffee Association, ‘The History of Coffee’. Available at: http://www.ncausa.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=68
- Ellis M. (ed.), Eighteenth-Century Coffee-House Culture. London, Pickering & Chatto, 2006.
- Habermas J., The structural transformation of the public sphere, The MIT Press, Cambridge Massachusetts, 1991.
- Stafford T. (2003) Psychology in the coffee shop. The Psychologist, 16(7):358-359.
- Cacioppo J.T and Cacioppo S. (2014) Older adults reporting social isolation or loneliness show poorer cognitive function 4 years later. Evidence Based Nursing, 17:59-60.
- Quattrochi-Tubin S. and Jason L.A. (1981) Enhancing social interactions and activity among the elderly through stimulus control. Journal of Applied Behaviour Analysis, 131:159-163.
- Topik S. (2009) Coffee as a Social Drug. Project MUSE, 71:81-106.
- Stroebaek P. (2013) Let’s Have a Cup of Coffee! Coffee and Coping Communities at Work. Symbolic Interaction, 36(4):381-397.
